A gândi... a scrie

Am început să scriu pe acest blog şi curând m-am lăsat de sportul ăsta, căci, din păcate, într-un fel stupid, mi-e greu a scrie.
Bun am constatat faptul şi m-am hotărât a-l analiza, a-l studia, rezultând în final acest articol :)
În consecinţă am revenit la scris.
Aşadar în ce constă dificultatea până la urmă!?
Simplu: ceea ce mă inspiră l-a scris îmi provoacă o furtună de gânduri care pare să-mi fie peste putinţă a le scrie căci cursivitatea se pierde deja în drumul de la cuvântul-gând la cuvântul-scris.
De la gând la fapta scrisului ideile vin buluc şi apoi se risipesc cu viteză ameţitoare fără a apuca să le transpun în cuvinte scrise căci fapticul presupune o acţiune care să se afle în sincron cu gândul. Adicătelea momentul cuvântului-scris se află într-un trecut îndepărtat relativ la momentul cuvântului-gând
Între cuvântul fixat într-o formă scrisă şi cuvântul prezent în gând existând o distanţă temporală semnificativă apare dificultatea dată de apariţia unui tăvălug de cuvinte-gând ce neoprite nu au timp să fie transformate în cuvintul-scris, căci până a ajunge din urmă gândul, fapta scrisului s-a rupt de ritmul gândului iar, învolburat cuvântul-gând s-a disipat şi iaca nu a reuşit a-l ajunge din urmă cuvântul-scris.