„Atlasul norilor/Cloud Atlas” de David Mitchell

Am constatat că și Doctor Jivago de Boris Pasternak este o carte care a fost ecranizată (o căutare pe Google după carte mi-a dezvăluit faptul, căci altfel probabil nu aș fi știut nici azi :) ) dar nu am nici o curiozitate în a vedea filmul. Aceasta se datorează în fapt unei impresii personale legate de o altă carte – Pe aripile vântului – a cărei ecranizare cu actori consacrați (Clarck Gable și Vivien Leigh) a rămas în memorie ca ceva de genul „așa nu”. Adică după citirea cărții, vizionarea filmului nu va mai avea efectul pe care l-ar fi avut dacă ordinea ar fi fost inversată. Bineînțeles este o opinie personală. În consecință, în cazul romanului Doctor Jivago, o carte cu mult mai complexă, cred că subtilitățile savurate prin lectură sunt deosebit de greu a fi surprinse într-un film . Așadar  dacă citirea cărții nu s-a produs încă, filmul (în cazul unei bune realizări) probabil va determina pe aceia care gustă acest soi de complexitate să dorească citirea cărții. 

Astăzi sunt sub impresia creată de filmul Cloud Atlas pe care l-am vizionat din greșeală...  pur și simplu doream să vizionez ceva și am căutat pe site-ul www.cinemagia.ro informații. Nu citisem nimic despre el, decât sinopsis-ul oferit de site-ul cu pricina… respectiv câteva comentarii, care m-au dus cu gândul în timp, în 1991, când toată lumea citea Doctor Jivago în jurul meu, căci era în vogă, dar majoritatea nu înțelegeau de ce (e în vogă). Atunci cred că am inventat conceptul de gen de cărți (mai târziu și filme) care îți pun „creierul pe moațe" – referindu-mă la percepția pe care masa amorfă de oameni care zice că e bun ceva dar habar nu au de ce relativ la o capodoperă literară, respectiv cinematografică – asta în cazul cel mai bun; căci în cazul opus, vor căuta orice amănunt prin care să afirme de la nivelul lor că acea operă, sau acea realizare, este o tâmpenie, căci deh… atâta-i duce mintea. 

Habar nu am avut care sunt actorii, pur şi simplu am ales să îl văd şi am descoperit distribuția pe măsura vizionării. Este clar genul care îți „pune creierul pe moațe" – genul cel mai îndrăgit de mine. Rezultatul cert e că acum vreau să citesc cartea... Am convingerea fermă că un asemenea film nu putea să fie decât rezultatul unei cărți care își merită pe deplin premiile.