Slujba învierii

Hm… Azi noapte am vrut şi eu să merg la această slujbă… Hm… Mda… Am ajuns în ultimul ceas la Biserica Stavropoleos cu bicicleta… Consecinţă: necesitatea asigurării acesteia contra furtului… Cea mai bună poziţie: de gardul bisericii… Dar, o tanti tare pioasă, aşa de pioasă încât, în loc să mediteze la cele sfinte, era atentă la cele lumeşti , m-a atenţionat că popa urma a zice slujba şi în mintea ei îngustă slujba acestuia se împiedica de un fier alăturat fierului din care era alcătuit grilajul împrejmuitor bisericii. Aşadar, o fiinţă ce probabil se crede o credincioasă fără pereche, în loc să îşi vadă de treabă, purtând grija sufletului său şi să lase în pace păcătosul care s-a urnit în al 12-lea ceas să vie la astă slujbă, îl ia în răspăr că să pună bicicleta hăt mai încolo. Tanti şi nenea cu preocupări cu precădere lumeşti bănuiesc că nu au habar ce înseamnă să te afli la o slujbă cu sufletul.

Am plecat bineînţeles. Păcătosul nu are putere să facă faţă diavolului deghizat în credincios plin de pioşenie care ar fi în stare să reînființeze Inchiziţia spre a arde păcătoşi ca mine pe rug ferm convins că face bine. Of Doamne! Ce şanse sunt pentru lumea asta ca numărul acestor tembeli să fie cât mai mic şi astfel Apocalipsa să nu mai fie necesară! Eu cred că nici una. Pentru că mulţi vin spre biserica ta dar probabil sunt prea puţini cei care realmente ascultă de poveţele tale să devină cu adevărat buni creştini.

Mda… În loc să se cufunde credincioşii în sine spre minunea ce de la Domnul o avem – sufletul – pe care cu greu mai reuşim să-l hrănim, preocupările sunt mai mult îndreptate spre a observa pe unul sau altul din semeni dacă se conformează au ba unor reguli lumeşti.

Pun şi eu o întrebare retorică imaginând, prin absurd, că în locul cu pricina se hotăra să cadă un meteorit – iaca aşa, taman în locul acela – cât de importantă mai era bicicleta mea legată de grilajul bisericii a cărei existenţă materială se descompunea alături de trupul efemer al tuturor credincioşilor comparativ cu importanţa sufletului nemuritor pentru care ar trebui să mergem la biserică!? Ar trebui să căutăm să coborâm în noi înşine şi să vibrăm la unison în iubire de Unul Dumnezeu şi prin aceasta în iubire de semeni aşa cum de altfel Isus, Fiul Domnului ne învaţă, astfel înălţându-ne sufletele dincolo de existenţa noastră materială.